(English)

Etimologie

Din engleza medie dolfin, care provine din franceza veche daulphin, dalphin, daufin < latină delphīnus.

Provine din greacă antică δελφίς (delphís), din δελφύς (delphús, „uter, matrice, mitră”).

Pronunție

  • AFI: /'dɒlfɪn/
  • AFI: /'dɔlfɪn/


Substantiv

dolphin, pl. dolphins

  1. (zool.) delfin
  2. (iht.) gen de pește (Coryphaena hippurus); corifenă, peștele delfin
  3. (ist.) delfin (moștenitorul tronului Franței)
  4. (ist., nav.) bucată de fier sau de plumb așezată la capătul vergii, folosită pentru a scufunda nava inamicului
  5. (nav.) gen de împletitură din parâme vanisate
  6. (nav.) gen de baliză
  7. (nav.) pilot de legare (pentru nave)
  8. (nav.) tranchet plutitor în jurul unei nave grele

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Etimologie

Numit după Fernando Álvarez de Toledo, Duce de Alba

Substantiv

dolphin, pl. dolphins

  1. (nav.) duc d'Albe

Referințe