drâmbă

română

Etimologie

Din ucraineană дрyмба (drymba). Se consideră în general că termenii slavi provin din germană Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drâmbă cu drâng este întîmplătoare.

Pronunție

• AFI: /ˈdrɨm.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului drâmbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drâmbă	drâmbe
Articulat	drâmba	drâmbele
Genitiv-Dativ	drâmbei	drâmbelor
Vocativ	drâmbă	drâmbelor

1. mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng.
2. (ir.) vioară.

Cuvinte derivate

• drâmboi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răbdam

Referințe

• DEX '98 via DEX online