Drapelul român

Etimologie

Din italiană drappello. Confer franceză drapeau.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
drapel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drapel drapele
Articulat drapelul drapelele
Genitiv-Dativ drapelului drapelelor
Vocativ drapelule drapelelor
  1. bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.
    Drapelul al unei țări.

Sinonime

Expresii

  • A fi sub drapel = a servi în armată
  • A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva
  • A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare
  • A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru...


Traduceri

Referințe