stemă
Etimologie
Din neogreacă στέμμα (stémma).
Pronunție
- AFI: /ˈste.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului stemă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | stemă | steme |
Articulat | stema | stemele |
Genitiv-Dativ | stemei | stemelor |
Vocativ | stemă | stemelor |
- semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon.
- coroană, diademă.
- (înv.) piatră prețioasă.
- semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale.
Expresii
- A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții
Traduceri
Traduceri
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online