enumerație

română

Etimologie

Din franceză énumération < latină enumeratio.

Pronunție

• AFI: /e.nu.me'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului enumerație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	enumerație	enumerații
Articulat	enumerația	enumerațiile
Genitiv-Dativ	enumerației	enumerațiilor
Vocativ	enumerație	enumerațiilor

1. enumerare.
2. figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă.
3. (înv.) parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• enumeratei

Referințe

• DEX '98 via DEX online