recapitula
română
Etimologie
Din franceză récapituler < latină recapitulare.
Pronunție
- AFI: /re.ka.pi.tu'la/
Verb
| Conjugarea verbului recapitula | |
| Infinitiv | a recapitula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recapitulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recapituleze |
| Participiu | recapitulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma.
- Să recapitulezi cele spuse până acum.
- a revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.).
- A recapitula materia pentru examen.
Sinonime
- 1: rezuma, sintetiza, (înv.) recapitului
- 2: repeta, revedea
Cuvinte derivate
Traduceri
a rezuma
|
|