eu
 Vezi și : Eu, EU, eu-, -eu, .eu, eü, èu |
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Variante
Etimologie
Pronunție
Pronume
- persoana întâi, eu se referă la persoana care vorbește.
- (la nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect)
- Eu merg
- (în formule de introducere din actele oficiale)
- Eu, X, declar...
- (la dativ, în formele mie, îmi, mi)
- Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus
- (indică posesiunea)
- Îmi recitesc pagina din urmă
- (intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal)
- Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună
- (cu valoare de dativ etic)
- Aici mi-ai fost?
- (la acuzativ, în formele mine, mă, m-)
- Oamenii mă laudă
- (intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal)
- M-am trezit târziu
- (urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare)
- Mie unuia nu-mi trebuie
Traduceri
Traduceri
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului eu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eu | euri |
| Articulat | eul | eurile |
| Genitiv-Dativ | eului | eurilor |
| Vocativ | eule | eurilor |
- (fil.) ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
