excepție

română

Etimologie

Din franceză exception < latină exceptio.

Pronunție

• AFI: /eks'ʧep.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului excepție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	excepție	excepții
Articulat	excepția	excepțiile
Genitiv-Dativ	excepției	excepțiilor
Vocativ	excepție	excepțiilor

1. abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale.
2. abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.
3. mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului.

Expresii

• Cu excepția... = afară de..
• Fără excepție = fără deosebire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online