excepție
română
Etimologie
Din franceză exception < latină exceptio.
Pronunție
- AFI: /eks'ʧep.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului excepție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | excepție | excepții |
| Articulat | excepția | excepțiile |
| Genitiv-Dativ | excepției | excepțiilor |
| Vocativ | excepție | excepțiilor |
- abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale.
- abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.
- mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului.
Expresii
- Cu excepția... = afară de..
- Fără excepție = fără deosebire
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online