explorare
română
Etimologie
Din a explora.
Pronunție
- AFI: /eks.plo'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului explorare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | explorare | explorări |
| Articulat | explorarea | explorările |
| Genitiv-Dativ | explorării | explorărilor |
| Vocativ | explorare | explorărilor |
- acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație.
- complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc.
- examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online