fârtat

română

Din *frătat (< frate + sufixul -at, după slavă (veche) pobratim < bratŭ „frate”).

Declinarea substantivului fârtat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fârtat	fârtați
Articulat	fârtatul	fârtații
Genitiv-Dativ	fârtatului	fârtaților
Vocativ	fârtatule	fârtaților

(pop.) prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce.
tovarăș, ortac.
termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie.