română

Variante

Etimologie

Din *frătat (< frate + sufixul -at, după slavă (veche) pobratim < bratŭfrate”).

Pronunție

  • AFI: /fɨr'tat/


Substantiv


Declinarea substantivului
fârtat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fârtat fârtați
Articulat fârtatul fârtații
Genitiv-Dativ fârtatului fârtaților
Vocativ fârtatule fârtaților
  1. (pop.) prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce.
  2. tovarăș, ortac.
  3. termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe