critica

română

Etimologie

Din franceză critiquer.

Pronunție

• AFI: /kri.tiˈka/

Verb

Conjugarea verbului critica
Infinitiv	a critica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	critic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să critice
Participiu	criticat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare).
2. (v.tranz.) a aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere.
3. (v.tranz.) a arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arctici
• citrica
• crăciți

Referințe

• DEX '98 via DEX online