critica

română

Etimologie

Din franceză critiquer.

Pronunție

AFI: /kri.ti'ka/

Verb

Conjugarea verbului critica
Infinitiv	a critica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	critic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să critice
Participiu	criticat
Conjugare	I

(v.tranz.) a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare).
(v.tranz.) a aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere.
(v.tranz.) a arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=critica&oldid=868944”