critica
română
Etimologie
Din franceză critiquer.
Pronunție
- AFI: /kri.ti'ka/
Verb
| Conjugarea verbului critica | |
| Infinitiv | a critica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
critic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să critice |
| Participiu | criticat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare).
- (v.tranz.) a aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere.
- (v.tranz.) a arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online