fofila

română

Din franceză faufiler.

Conjugarea verbului (se) fofila
Infinitiv	a (se) fofila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) fofilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) fofileze
Participiu	fofilat
Conjugare	I

(v.refl.) a se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș; (fig.) a obține o situație mai bună prin înșelătorie.
(v.refl.) (fig.) a se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva.