foule
Vezi și : foulé |
(français)
Etimologie
Din franceză medie foule, form alternativă pentru franceză veche foulc < limba francă *folc, *fulc („mulțime, masă, lume, oameni”), din proto-germanică *fulką („mulțime, gloată”).
Înrudit cu daneză folk, engleză folk, germană Volk, islandeză fólk, neerlandeză volk, norvegiană folk și suedeză folk.
Pronunție
Substantiv
foule f., foules pl.
Sinonime
Omofone
Locuțiuni
Etimologie
Din franceză medie foule și fouler, care provine din franceză veche foler < latină fullō („a fula, a călca în picioare, a zdrobi”).
Substantiv
foule f., foules pl.
Sinonime
- 3: oppression, vexation
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din fouler.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru fouler.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru fouler.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru fouler.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru fouler.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru fouler.