frâna
Etimologie
Din franceză freiner (după frână, înfrâna).
Pronunție
- AFI: /frɨˈna/
Verb
Conjugarea verbului frâna | |
Infinitiv | a frâna |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
frânez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să frâneze |
Participiu | frânat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei.
- A frânat mașina.
- (fig.) a ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Traduceri
a opri
|
|