Etimologie

Din fumir + sufixul -ui. Confer germană furnieren.

Pronunție

  • AFI: /fur.ni.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
furnirui
Infinitiv a furnirui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
furniruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să furniruiască
Participiu furniruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe față unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe