scobi
română
Etimologie
Din scoabă.
Pronunție
- AFI: /skoˈbi/
Verb
| Conjugarea verbului scobi | |
| Infinitiv | a scobi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
scobesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să scobească |
| Participiu | scobit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și intranz.) a face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî.
- (v.tranz. și intranz.) (spec.) a grava, a cizela.
- (v.tranz. și intranz.) (spec.) a ciopli, a sculpta.
- (v.refl.) (fig.) (fam.) a se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc.
- (v.tranz. și refl.) a (-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scobi.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scobi.
Referințe
- DEX '98 via DEX online