gheață

română

Etimologie

Din latină glacia (= glacies).

Pronunție

• AFI: /ˈge̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului gheață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gheață	ghețuri
Articulat	gheața	ghețurile
Genitiv-Dativ	gheții	ghețurilor
Vocativ	gheață	ghețurilor

1. apă aflată în stare solidă, în urma înghețării.
2. (reg.) grindină, piatră.
3. (la pl.) întinderi mari de gheață aflate pe uscat sau pe apă.
4. senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc.
5. plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (Mesembryanthemum crystallynum).
6. plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens).

Cuvinte derivate

• ghețar
• ghețos
• ghețuș
• ghețărie
• spargheț

Locuțiuni

• (loc.adj.) De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor.

Expresii

• A se da cu patinele pe gheață = a patina
• A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Cuvinte compuse

• bani gheață

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online