gheață
Etimologie
Din latină glacia (= glacies).
Pronunție
- AFI: /ˈge̯a.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului gheață | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | gheață | ghețuri |
Articulat | gheața | ghețurile |
Genitiv-Dativ | gheții | ghețurilor |
Vocativ | gheață | ghețurilor |
- apă aflată în stare solidă, în urma înghețării.
- (reg.) grindină, piatră.
- (la pl.) întinderi mari de gheață aflate pe uscat sau pe apă.
- senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc.
- plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (Mesembryanthemum crystallynum).
- plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens).
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor.
Expresii
- A se da cu patinele pe gheață = a patina
- A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online