honour
 Vezi și : Honour
|
(English)
Variante
- (în SUA) honor
Etimologie
Din anglo-normandă honour, honur, care provine din franceza veche honor < latină honor.
Pronunție
- AFI: /'ɒnə(r)/
Substantiv
honour, (nenumărabil și numărabil; pl. honours)
- respect, semn de respect
- onoare, demnitate, respect de sine
- His honour is at stake.
- onoruri, ranguri, demnități
- Honours are normally awarded twice a year: on The Queen's Birthday in June and at the New Year.
- privilegiu
- I had the honour of dining with the ambassador.
- carte mare (la cărți)
- (la pl.) diplomă facultativă de specializare
- At university I took honours in modern history.
Sinonime
- 1: respect
- 2: dignity
- 6: honours degree
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Verb
| Conjugarea verbului to honour | |
| Infinitiv | to honour |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
honours |
| Trecut simplu | honoured |
| Participiu trecut | honoured |
| Participiu prezent | honouring |
- a onora
- The freedom fighters will be forever remembered and honoured by the people.
- a conferi distincții, a onora
- Ten members of the profession were honoured at the ceremony.
- a(-și) onora, a(-și) îndeplini
- I trusted you, but you have not honoured your promise.
- a onora (o poliță, o notă de plată)
- I'm sorry Sir, but the bank did not honour your cheque.