imn
Etimologie
Din franceză hymne < latină hymnus.
Pronunție
- AFI: /imn/
Substantiv
Declinarea substantivului imn | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | imn | imnuri |
Articulat | imnul | imnurile |
Genitiv-Dativ | imnului | imnurilor |
Vocativ | imnule | imnurilor |
- poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc.
- (spec.) cântec religios de preamărire a divinității.
- (spec.) cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale de stat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online