indiferență
Etimologie
Din franceză indifférence < latină indifferentia.
Pronunție
- AFI: /in.di.fe'ren.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului indiferență | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | indiferență | invariabil |
Articulat | indiferența | invariabil |
Genitiv-Dativ | indiferenței | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva.
- Stare de indiferență.
- De o indiferență condamnabilă.
- Ce este această indiferență la el?
Sinonime
- apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală; flegmă, dezinteres
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
caracter indiferent
|
|