inerție

română

Etimologie

Din franceză inertie < latină inertia.

Pronunție

• AFI: /i.ner'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului inerție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inerție	inerții
Articulat	inerția	inerțiile
Genitiv-Dativ	inerției	inerțiilor
Vocativ	inerție	inerțiilor

1. (fiz.) proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
3. (fig.) tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.

Cuvinte derivate

• inerțial

Cuvinte compuse

• inerție uterină

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eternii

Referințe

• DEX '98 via DEX online