Etimologie

Din a intima. Confer franceză intimé.

Pronunție

  • AFI: /in.ti'mat/


Substantiv


Declinarea substantivului
intimat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intimat intimați
Articulat intimatul intimații
Genitiv-Dativ intimatului intimaților
Vocativ intimatule intimaților
  1. parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe