recurs
Etimologie
Din latină recursus. Confer germană Rekurs, franceză recours.
Pronunție
- AFI: /reˈkurs/
Substantiv
Declinarea substantivului recurs | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | recurs | recursuri |
Articulat | recursul | recursurile |
Genitiv-Dativ | recursului | recursurilor |
Vocativ | ' | ' |
- (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
- (rar) referire, recurgere.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Expresii
- A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la...
Traduceri
cerere adresată unei instanțe judecătorești
|
|
Etimologie
Din recurge.
Verb
- forma de participiu trecut pentru recurge.
Referințe
(català)
Etimologie
Din latină recursus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
recurs m., recursos pl.
- (jur.) recurs