grabă

română

Etimologie

Din a (se) grăbi (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'gra.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului grabă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grabă	invariabil
Articulat	graba	invariabil
Genitiv-Dativ	grabei	invariabil
Vocativ	grabă	invariabil

1. tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor, grăbire.

Cuvinte derivate

• degrabă
• grabnic

Locuțiuni

• (loc.adv.) În grabă sau în graba mare = grabnic, repede.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• braga

Referințe

• DEX '98 via DEX online