locuință
(Redirecționat de la locuinţă)
Etimologie
Din locui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /lo.kuˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului locuință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | locuință | locuințe |
| Articulat | locuința | locuințele |
| Genitiv-Dativ | locuinței | locuințelor |
| Vocativ | locuințo | locuințelor |
- loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu.
- Unde își are el locuința?
Sinonime
- adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ, șezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuș
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
încăpere în care se locuiește
|
|