logodi
Etimologie
Din slavă lagoditi ("a se înțelege, a trata ceva") (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), confer rusă lagoda ("învoială"). Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvânt din greacă δίδωλόγον (dídológon, "a promite").
Pronunție
- AFI: /lo.go'di/
Verb
Conjugarea verbului se logodi | |
Infinitiv | a se logodi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mă logodesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se logodească |
Participiu | logodit |
Conjugare | IV |
- (v.refl. recipr. și tranz.) a (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare.
- Tinerii s-au logodit.
Sinonime
- (reg.) (se) tocmi, (Transilv.) (se) credinți, (se) încredința, (înv.) (se) arăvonisi, (se) fidanța, (se) jurui
Cuvinte derivate
Traduceri
a se angaja prin logodnă să se căsătorească
|