mânecar

română

Etimologie

Din mânecă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /mɨ.ne'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului mânecar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânecar	mânecare
Articulat	mânecarul	mânecarele
Genitiv-Dativ	mânecarului	mânecarelor
Vocativ	mânecarule	mânecarelor

1. haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci.
2. perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carenam
• cârneam
• ecranam
• răcneam

Referințe

• DEX '98 via DEX online