mândrie
Etimologie
Din mândru + sufixul -ie.
Pronunție
- AFI: /mɨnˈdri.e/
Substantiv
Declinarea substantivului mândrie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mândrie | mândrii |
Articulat | mândria | mândriile |
Genitiv-Dativ | mândriei | mândriilor |
Vocativ | ' | ' |
- sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii.
- ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire.
- sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii.
Sinonime
Cuvinte derivate
- înmândri
- înmândrire
- înmândrit
- mândrenie
- mândrețe
- mândri
- mândrire
- mândrit
- mândru
- preamândru
- preamândrie
Traduceri
sentiment al demnității și onoarei proprii
|
|