majorare

română

Etimologie

Din a majora.

Pronunție

• AFI: /ma.ʒo'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului majorare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	majorare	majorări
Articulat	majorarea	majorările
Genitiv-Dativ	majorării	majorărilor
Vocativ	majorare	majorărilor

1. acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire.
2. sumă pe care statul o încasează în plus ca sancțiune aplicată celor care întârzie plata impozitelor, taxelor etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online