mandolină
Etimologie
Din franceză mandoline.
Pronunție
- AFI: /man.do'li.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului mandolină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mandolină | mandoline |
Articulat | mandolina | mandolinele |
Genitiv-Dativ | mandolinei | mandolinelor |
Vocativ | ' | ' |
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire.
- Victor cântă la mandolină.