marcat

română

Etimologie

Din verbul a marca.

Pronunție

• AFI: /marˈkat/

Substantiv

Declinarea substantivului marcat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marcat	marcate
Articulat	marcatul	marcatele
Genitiv-Dativ	marcatului	marcatelor
Vocativ	marcatule	marcatelor

1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului marcat
	Singular	Plural
Masculin	marcat	marcați
Feminin	marcată	marcate
Neutru	marcat	marcate

1. care poartă o marcă.
2. (despre obiecte de metal prețios) care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității.
3. (despre greutăți) prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate.
4. (despre căi de comunicație) care este prevăzut cu marcaj.
5. (fig.) (despre abstracte) care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din marca.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru marca.

Anagrame

• cartam

Referințe

• DEX '98 via DEX online