Etimologie

Din verbul a marca.

Pronunție

  • AFI: /marˈkat/


Substantiv


Declinarea substantivului
marcat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcat marcate
Articulat marcatul marcatele
Genitiv-Dativ marcatului marcatelor
Vocativ marcatule marcatelor
  1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
marcat
Singular Plural
Masculin marcat marcați
Feminin marcată marcate
Neutru marcat marcate
  1. care poartă o marcă.
  2. (despre obiecte de metal prețios) care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității.
  3. (despre greutăți) prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate.
  4. (despre căi de comunicație) care este prevăzut cu marcaj.
  5. (fig.) (despre abstracte) care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.


Traduceri

Etimologie

Din marca.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru marca.

Anagrame

Referințe