marcat
Etimologie
Din verbul a marca.
Pronunție
- AFI: /marˈkat/
Substantiv
Declinarea substantivului marcat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | marcat | marcate |
Articulat | marcatul | marcatele |
Genitiv-Dativ | marcatului | marcatelor |
Vocativ | marcatule | marcatelor |
- acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului marcat | ||
Singular | Plural | |
Masculin | marcat | marcați |
Feminin | marcată | marcate |
Neutru | marcat | marcate |
- care poartă o marcă.
- (despre obiecte de metal prețios) care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității.
- (despre greutăți) prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate.
- (despre căi de comunicație) care este prevăzut cu marcaj.
- (fig.) (despre abstracte) care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din marca.
Verb
- forma de participiu trecut pentru marca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online