memoriu
română
Etimologie
Din latină memorium, franceză mémoire.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului memoriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | memoriu | memorii |
| Articulat | memoriul | memoriile |
| Genitiv-Dativ | memoriului | memoriilor |
| Vocativ | memoriule | memoriilor |
- expunere scrisă, amănunțită și documentată, asupra unei probleme, unei situații etc.
- (la pl.) colecție de conferințe, comunicări, discuții etc. ale unei societăți științifice.
- (la pl.) lucrare beletristică cu caracter evocator, conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului (și la care el a luat parte).
- petiție, cerere (colectivă) în care motivele sunt expuse pe larg.
- (în vechea organizare a armatei) dosar personal al unui ofițer sau al unui subofițer.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online