mișcă
 Vezi și : mișca
|
română
Etimologie
Probabil din bulgară мишка (míška, „șoricel”).
Pronunție
- AFI: /ˈmiʃ.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mișcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mișcă | miște |
| Articulat | mișca | miștele |
| Genitiv-Dativ | miștei | miștelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (reg.) șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată la mijloc sau la capete, folosită la jocul „de-a mișca”.
Locuțiuni
- De-a mișca = joc de copii sau de flăcăi și de fete, jucat mai ales la clăci sau la priveghiuri, în care unul dintre participanți este bătut la palmă sau la spate cu mișca.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Origine incertă.
Substantiv
| Declinarea substantivului mișcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mișcă | miște |
| Articulat | mișca | miștele |
| Genitiv-Dativ | miștei | miștelor |
| Vocativ | ' | ' |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din mișca.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mișca.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mișca.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mișca.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mișca.