mico

Vezi și : mico-, miço

catalană

(català)

Etimologie

Din spaniolă mico.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mico m., micos pl.

1. maimuță
2. (fam. și fig.) persoană ridicolă

Referințe

• Wiktionary
• Viccionari

---

franceză

(français)

Etimologie

Din portugheză mico.

Pronunție

• AFI: /mi.ko/

Substantiv

mico m., micos pl.

1. maimuță cu coada prehensilă

Vezi și

• singe

Referințe

• Wiktionnaire

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Confer spaniolă mico.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mico m., micos pl.

1. pis (strigăt cu care se cheamă pisica)
2. maimuță
3. (fam. și fig.) persoană ridicolă

Referințe

• Wikcionário

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din rădăcina proto-indo-europeană *meigh- ("a sclipi").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

micō (infinitivul prezent micāre, perfectul activ micuī, supinul micātum)

1. a fremăta, a vibra, a dârdâi
2. a scânteia, a licări, a străluci, a luci
3. a tremura
4. a pulsa

Cuvinte derivate

• micans

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din limba cumanagota.

Pronunție

• AFI: /'mi.ku/

Substantiv

mico m., micos pl.

1. maimuță cu coada prehensilă
2. (fam. și fig.) persoană urâtă

Cuvinte compuse

• mico-leão
• mico-leão-dourado

Expresii

• pagar mico

Vezi și

• macaco

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din limba cumanagota.

Pronunție

• AFI: /'mi.ko/

Substantiv

mico m., micos pl.

1. maimuță cu coada prehensilă
2. (fam. și fig.) bărbat tânăr de statură scurtă
3. (fam. și fig.) persoană ridicolă
4. (fam. și fig.) persoană urâtă
5. (fam.) copil
6. (reg., în Nicaragua, argou) vulvă, vagin

Sinonime

• 1: maimón, mono
• 2: niño

Cuvinte derivate

• mica

Cuvinte compuse

• mico capuchino
• mico maicero
• zapote de mico

Expresii

• dar el mico
• hacer mico
• ser el último mico
• volverse mico

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario