Variante de scriere Vezi și : Milan, Milán, Milàn
Un milan

Etimologie

Din franceză milan, care provine din provensală veche milan < latină populară *milanus. Inevitabil din latină milvinus < milvus („milan”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
milan
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ milan milani
Articulat milanul milanii
Genitiv-Dativ milanului milanilor
Vocativ milanule, milane milanilor
  1. (ornit.) (Elaninae, din famila Accipitridae) pasăre răpitoare de zi din regiunile calde și temperate, cu coada ca a rândunicii, care vânează insecte din zbor.

Paronime

Vezi și


Traduceri

Referințe





(français)

Etimologie

Din provensală veche milan < latină populară *milanus. Inevitabil din latină milvinus < milvus („milan”).

Pronunție

  • AFI: /mi.lɑ̃/


Substantiv

milan m., milans pl.

  1. (ornit.) milan

Sinonime

Cuvinte compuse

Referințe





(occitan)

Etimologie

Din provensală veche milan < latină populară *milanus. Inevitabil din latină milvinus < milvus („milan”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

milan m.

  1. (ornit.) milan