erete

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /e're.te/

Substantiv

Declinarea substantivului erete
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	erete	ereți
Articulat	eretele	ereții
Genitiv-Dativ	eretelui	ereților
Vocativ	erete	ereților

1. gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online