Etimologie

Din slavă (veche) mironosica.

Pronunție

  • AFI: /mi.ro.no'si.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mironosiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mironosiță mironosițe
Articulat mironosița mironosițele
Genitiv-Dativ mironosiței mironosițelor
Vocativ mironosiță mironosițelor
  1. (bis.) fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru a-i unge trupul; (p.gener.) femeie cucernică, smerită.
  2. epitet dat unei femei prefăcute, care simulează nevinovăția, modestia.
  3. specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii-albăstrii (Lymantria monacha).

Expresii

  • A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie


Traduceri

Anagrame

Referințe