mochetă

română

Etimologie

Din franceză moquette.

Pronunție

• AFI: /mo'ke.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului mochetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mochetă	mochete
Articulat	mocheta	mochetele
Genitiv-Dativ	mochetei	mochetelor
Vocativ	mochetă	mochetelor

1. țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei.

Cuvinte derivate

• mocheta

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• chemato

Referințe

• DEX '98 via DEX online