mormăi
română
Variante
Etimologie
Din mor + m (or) + sufixul -ăi.
Pronunție
- AFI: /mor.mə'i/
Verb
| Conjugarea verbului mormăi | |
| Infinitiv | a mormăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mormăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mormăiască |
| Participiu | mormăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre urși) a scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi.
- (v.intranz.) (p.ext.) (despre alte animale) a scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online