nenorocită

română

Etimologie

Din nenorocit.

Pronunție

• AFI: /ne.no.ro'ʧi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului nenorocită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nenorocită	nenorocite
Articulat	nenorocita	nenorocitele
Genitiv-Dativ	nenorocitei	nenorocitelor
Vocativ	nenorocito	nenorocitelor

1. persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; persoană nefericită.
2. persoană ticăloasă, de nimic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cantoniero

Referințe

• DEX '98 via DEX online