nenorocită
română
Etimologie
Din nenorocit.
Pronunție
- AFI: /ne.no.ro'ʧi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nenorocită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nenorocită | nenorocite |
| Articulat | nenorocita | nenorocitele |
| Genitiv-Dativ | nenorocitei | nenorocitelor |
| Vocativ | nenorocito | nenorocitelor |
- persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; persoană nefericită.
- persoană ticăloasă, de nimic.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online