nenorocit

română

Etimologie

Din verbul a (se) nenoroci.

Pronunție

• AFI: /ne.no.roˈʧit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului nenorocit
	Singular	Plural
Masculin	nenorocit	nenorociți
Feminin	nenorocită	nenorocite
Neutru	nenorocit	nenorocite

1. care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; nefericit.
2. (despre situații) care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic.
3. (despre starea, mediul în care se află cineva) care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; (p.ext.) sărac, sărăcăcios.
4. care aduce sau constituie o nenorocire; dezastruos, funest, nefast, tragic.
5. ticălos, de nimic.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului nenorocit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nenorocit	nenorociți
Articulat	nenorocitul	nenorociții
Genitiv-Dativ	nenorocitului	nenorociților
Vocativ	nenorocitule	nenorociților

1. persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; om nefericit.
2. om ticălos, de nimic.

Cuvinte derivate

• nenorocită

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din nenoroci.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru nenoroci.

Referințe

• DEX '98 via DEX online