nerăbdare

română

Etimologie

Din ne- + răbdare.

Pronunție

• AFI: /ne.rəb'da.re/

Substantiv

Declinarea substantivului nerăbdare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nerăbdare	nerăbdări
Articulat	nerăbdarea	nerăbdările
Genitiv-Dativ	nerăbdării	nerăbdărilor
Vocativ	nerăbdare	nerăbdărilor

1. lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva.
2. enervare, iritare; nervozitate.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online