oțăreală
română
Etimologie
Din a (se) oțărî + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /o.ʦə're̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului oțăreală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oțăreală | oțăreli |
| Articulat | oțăreala | oțărelile |
| Genitiv-Dativ | oțărelii | oțărelilor |
| Vocativ | oțăreală | oțărelilor |
- (rar) supărare mare, mânie, furie; oțărâre.
- grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online