oțăreală

română

Etimologie

Din a (se) oțărî + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /o.ʦə're̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului oțăreală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oțăreală	oțăreli
Articulat	oțăreala	oțărelile
Genitiv-Dativ	oțărelii	oțărelilor
Vocativ	oțăreală	oțărelilor

1. (rar) supărare mare, mânie, furie; oțărâre.
2. grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online