oiște

română

Etimologie

Din bulgară оищe (oište).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului oiște
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oiște	oiști
Articulat	oiștea	oiștile
Genitiv-Dativ	oiștii	oiștilor
Vocativ	oiște	oiștilor

1. bară lungă de lemn fixată în crucea carului, a căruței, a trăsurii etc., de care se înhamă caii (sau se înjugă boii).
2. parte a constelației Carul-Mare, alcătuită din trei stele așezate în prelungirea careului care seamănă cu un car.
3. parte componentă a morii de vânt, cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului.

Expresii

• A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oiștea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online