omidă
Etimologie
Din greacă medie µίσας (mísas, „vierme”), cu aglutinarea articulată o, sau includerea articolui grec ỏ, confer onanie.
Pronunție
- AFI: /o'mi.də/
Substantiv
Declinarea substantivului omidă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | omidă | omizi |
Articulat | omida | omizile |
Genitiv-Dativ | omizii | omizilor |
Vocativ | omido | omizilor |
- larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri.
- Omizile se transformă în fluturi.
- epitet dat unui om lacom, hrăpăreț.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A mânca ca omizile = a mânca foarte mult
Traduceri
larvă
|
|