osatură
română
Etimologie
Din franceză ossature.
Pronunție
- AFI: /o.sa'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului osatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | osatură | osaturi |
| Articulat | osatura | osaturile |
| Genitiv-Dativ | osaturii | osaturilor |
| Vocativ | osatură | osaturilor |
- totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie.
- schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc.
- (fig.) constituție internă, structură, alcătuire (a ceva).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online