osatură

română

Etimologie

Din franceză ossature.

Pronunție

• AFI: /o.sa'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului osatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	osatură	osaturi
Articulat	osatura	osaturile
Genitiv-Dativ	osaturii	osaturilor
Vocativ	osatură	osaturilor

1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie.
2. schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc.
3. (fig.) constituție internă, structură, alcătuire (a ceva).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• autoraș
• asortau

Referințe

• DEX '98 via DEX online