română

Etimologie

Din franceză pente.

Pronunție

  • AFI: /'pan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pantă pante
Articulat panta pantele
Genitiv-Dativ pantei pantelor
Vocativ pantă pantelor
  1. porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă.
  2. unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală.

Locuțiuni

Expresii

  • A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către..


Traduceri

Referințe