pedagog

română

Etimologie

Din franceză pédagogue, neogreacă πεδχαγογωσ (pedhagogós) < latină paedagogus, germană Pädagog.

Pronunție

• AFI: /pe.daˈɡoɡ/

Substantiv

Declinarea substantivului pedagog
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pedagog	pedagogi
Articulat	pedagogul	pedagogii
Genitiv-Dativ	pedagogului	pedagogilor
Vocativ	pedagogule	pedagogilor

1. persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă; educator.
2. persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate.
3. (în antichitate) sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la învățătură.

Cuvinte derivate

• pedagogă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online