pleviță

română

Etimologie

Din pleu + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /'ple.vi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului pleviță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pleviță	plevițe
Articulat	plevița	plevițele
Genitiv-Dativ	pleviței	plevițelor
Vocativ	pleviță	plevițelor

1. (reg.) placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii.
2. bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online