pliocen
Etimologie
Din franceză pliocène.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
Declinarea adjectivului pliocen | ||
Singular | Plural | |
Masculin | pliocen | plioceni |
Feminin | pliocenă | pliocene |
Neutru | pliocen | pliocene |
- care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului pliocen | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pliocen | pliocene |
Articulat | pliocenul | pliocenele |
Genitiv-Dativ | pliocenului | pliocenelor |
Vocativ | pliocenule | pliocenelor |
- a doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre.
- serie de straturi geologice din pliocen.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online